Catedrala arhiepiscopala din Suceava – I

Biserica actuala a Manastirii Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, avand hramul „Sfantul Mare Mucenic Gheorghe purtatorul de biruinta”, a fost inceputa in 1514 de catre fiul lui Stefan cel Mare, Bogdan al III-lea cel Orb (1505-1517) si terminata de fiul lui Bogdan, Stefanita (1517-1527) in anul 1522. Cladirea este impunatoare, repetand cu mici deosebiri forma si stilul bisericii binecredinciosului Stefan cel Mare de la Manastirea Neamt.

Banastirea Sf Ioan de la Suceava

Pana in a doua jumatate a veacului al XVII-lea, la Manastirea Sf. Ioan cel Nou a fost resedinta mitropolitilor Moldovei. Biserica fiind menita sa fie catedrala mitropolitana, cu spatiu necesar desfasurarii ceremoniilor la care participau dregatorii domnesti, se deosebeste de celelalte ctitorii voievodale, prin suprimarea incaperii mormintelor. Ca la orice centru mitropolitan sau arhiepiscopal, la Suceava au existat iscusiti caligrafi, osarduitori gravori in lemn si metal, dascali de limba romana, greaca si slava. A functionat aici o scoala teologica, sprijinita mai cu seama de marii mitropoliti: Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigore Rosca si Anastasie Crimca.

In biserica se pastreaza moastele Sfantului Ioan cel Nou, martirizat in Cetatea Alba (la sud de Republica Moldova, adica in Ucraina de azi) pe la anul 1332, care au fost aduse la Suceava in 1402 (sau 1415 – istoricii nu sunt siguri) de Alexandru cel Bun si asezate, la inceput in biserica Mirauti din apropiere (pe atunci inca nu era construita biserica Manastirii Sfantul Ioan), iar apoi au fost aduse in aceasta biserica de catre Voievodul Petru Schiopul in 1589.

Biserica este construita in stilul bisericilor lui Stefan cel Mare, in plan triconic. Are pridvor, pronaos, naos si altar. Inainte de a intra in biserica voievodala se trece printr-un pridvoras, construit prin osardia mitropolitului Veniamin Costachi in anul 1837.

Usa de intrare in pridvor are aspectul unui portal in stil gotic-moldovenesc, cu o rama dreptunghiulara si patru randuri de muluri terminate in arc frant. Bolta pronaosului este impartita in doua compartimente, printr-un arc transversal, care au cate o calota pe arcuri piezise. Peretele despartitor dintre pronaos si naos a fost indepartat in anul 1796.

Deasupra naosului se inalta turla asezata pe doua baze poligonale, cu arcuri piezise si pandantivi caracteristici stilului moldovenesc. Boltile absidelor sunt in semicalota. Usa noua pe latura de nord, din anul 1910, este in forma de arc frant. Usa mica de la naos pe latura de sud, are de asemenea muluri cu baghete incrucisate.

Biserica este inconjurata de contraforturi: patru incadreaza absidele laterale, doua proptesc arcul median al peretilor pronaosului si doua sunt amplasate la colturile pridvorului, un picior de contrafort a fost amplasat in axul absidei altarului. Sub cornisa, pe peretele de vest al cladirii, apare un sir de ocnite, iar pe cei dinspre nord, sud si rasarit apar doua siruri de ocnite egale ca dimensiuni. Firidele alungite incadreaza, ca si la biserica Inaltarii de la Manastirea Neamt, fetele absidelor. Forma originara a ferestrelor a fost in decursul vremii modificata. Deasupra bisericii se inalta pe doua baze stelate suprapuse o frumoasa turla octogonala incadrata de patru contraforturi. Spre cele patru directii cardinale sunt amplasate ferestre. Intre elementele arhitecturale decorative ale turlei se disting ocnite si discuri smaltuite, cu bumb la mijloc, diferit colorate.

Niciun articol asemanator.