In aceasta Sfanta Manastire se afla moastele ale celor mai vechi sfinti descoperiti la noi in tara, doctori fara de arginti, Epictet preotul si Astion monahul. In apropierea manastirii se afla in conservare, locul in care Dumnezeu a lasat sa fie descoperite aceste sfinte moaste, in basilica episcopala a fostei cetati grecesti Halmyris.

Actul martiric care consemneaza patimirea Sfintilor Epictet si Astion (si din care s-a pastrat o copie la Utrecht, în Olanda), spune ca cei doi erau originari din Asia Mică. Preotul Epictet este cel care l-a botezat in credinta crestina pe tanarul Astion, care era dintr-o familie romana de vaza, dar care se opunea dorintei lui Astion de a se increstina. Epictet a indeplinit dorinta tanarului sau ucenic si astfel, dupa ce a fost botezat, au plecat cu o corabie, ajungand „in tinuturile scitilor”, in provincia romana Scitia Mica, in cetatea Halmyris.

Aici au dus o viata crestina curata, propovaduind cuvantul lui Dumnezeu intre scitii necrestini. In vremea aceea a sosit in orasul Halmyris comandantul militar Latronianus, care avea ca misiune de rezolvat unele probleme administrative si militare. Acestuia i s-a raportat ca in oras exista doi straini ciudati care, prin cuvantarile lor, au intors pe multi oameni de la cinstirea zeilor.

Comandantul s-a infuriat si a poruncit ca cei doi sa fie arestati si dusi la inchisoare. Fiind prinsi, cei doi au marturisit faptul ca ei sunt crestini si ca vorbesc oamenilor in numele Domnului Hristos.

Dupa ce au fost judecati, pentru ca nu s-au lepadat de credinta, au fost supusi mai multe zile la chinuri grele. In ziua de 8 iulie au fost executati prin decapitare, intai tanarul Astion, apoi preotul Epictet. Ramasitele lor pamantesti au fost luate de crestini si ingropate cu multa grija si cinstire, asemeni moastelor tuturor martirilor bisericii. Ele nu raman niste simple oseminte, ci odoare de mare pret, simboluri ale sacrificiului martiric, purtatoare ale sfinteniei lui Dumnezeu, intru care se preamaresc cei ce s-au jertfit pentru credinţa.

In ultimul timp in manastirea Halmyris au avut loc lucrari de asigurare a incalzirii centrale in biserica din demisolul acesteia, au fost construite chilii unde sunt asteptati noi vietuitori si au demarat lucrarile de realizare a unei biblioteci (astazi deja in stadiul de aplicare a tencuielii, depinzand in continuare de posibilitatile materiale) dotata cu sala de lectura, care va adaposti si va organiza pe propriile rafturi lucrari si scrieri de o mare valoare, mai ales prin vechimea si continutul lor.

Credinciosii vin in aceasta oaza duhovniceasca mai ales la praznicul din zilele de 7 si 8 iulie.

Manastirea nu dispune de locuri de cazare, insa in localitatea Murighiol sunt puse la dispozitia turistilor numeroase unitati de cazare.

Date de contact: Manastirea Halmyris, comuna Murighiol, judetul Tulcea, cod 827150.

E-mail: nu are.

Site: nu are.

Accesul spre manastire se face rutier, astfel: de la Tulcea se urmeaza directia Murighiol pe DJ222C. Se parcurg 36 de km pana la Murighiol. Se trece prin localitatile: Malcoci, Nufaru, Victoria, Bestepe, Mahmudia. In intersectia din centrul Murighiolului se continua catre stanga, in directia Dunavatu de Jos, pe DC9, drum neasfaltat dar pietruit. La 1,5 km de la iesirea din Murighiol, pe partea stanga a drumului se pot vedea ruinele cetatii Halmyris si putin mai incolo, Manastirea Halmyris.

Alte obiective turistice pe acest traseu:

- cetatea Nufaru situata in localitatea cu acelasi nume,

- cetatea Halmyris situata in apropierea manastirii cu acelasi nume,

- plimbari cu salupa – fie in colonia de pelicani din zona lacurilor Uzlina – Isac sau Golful Holbina din Lacul Razelm sau excursii pana pe litoral in localitatea Sf. Gheorghe.

In 1912, invatatul arheolog Vasile Parvan a descoperit in padurea satului Seremet de pe valea raului Casimcea (numit azi Casian), doua inscriptii care pomeneau de hotarele Cassienilor. Stanca Sfantului si inscrisul de pe ea infatiseaza ochilor urmatoarele cuvinte: “Oroi Casianoun Kai Spilouha”, adica: “Hotarele Casienilor si Pesteruca”. Pentru taranii din Cheia, Targusor sau Casieni, sfantul e inca viu si grabnic ajutator, e duhovnicul de taina si rugatorul lor. Sunt multe lucruri tainice in tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta sfantului. Aici vin multi pelerini si credinciosi, care urca din greu dealul pana la pestera sfantului.
Ascunsa privirii, printre formele carstice ale Dealului Casian, pestera se deschide intr-un perete stancos, deasupra vaii Casimcea. O poteca ingusta, cu trepte sapate in calcar, amenajata recent, ajunge sub gura pesterii.
Grota este spatioasa, lipsita de forme carstice specifice, dar si de obisnuita umezeala. Spatiul central se continua prin firide laterale si galerii inguste si lungi, iar prin stanga se ajunge la o incapere nu prea mare, cunoscuta printre localnici, de veacuri, sub numele de Chilia Sfantului.

Vechii calugarii au folosit grota ca locuinta şi spatiu de slujire liturgica, interiorul pesterii asemanandu-se foarte mult cu interiorul unei biserici. In grota, incizate in peretele calcaros, se mai disting semne de cruci, urme de inscriptii, litere chirilice razlete şi cuvantul “aghios” = sfant (limba greaca).
Despre Sfantul Ioan Casian stim ca era de neam scit – daco-roman – nascut in provincia romana Scitia Mica, la Marea Neagra, unde locuiau mai ales daco-romanii. Invatatul calugar purta numele locului natal.
Nascut pe la anul 360, intr-o familie de oameni de frunte, a primit o educatie aleasa intr-una din renumitele cetati grecesti de pe tarmul apusean al Pontului Euxin, poate a Tomisului. El cunostea bine cultura greaca si latina. Se pare ca a intrat de tanar intr-o asezare monahala din regiune, unde a dobandit si o pregatire teologica. De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartine neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case – un sat candva de tarani nobili.
Infiinţat in anul 2003, asezamantul reactiveaza stravechea vatra monahala din “hotarele Casienilor si Pesterii” in care au trait trei sfinti dobrogeni: Ioan Casian, Gherman Romanul si Teotim I.

S-au construit patru corpuri de chilii, cu trapeza si sala de intruniri si conferinte; s-a inaltat clopotnita. Alte realizari sunt: drumul de acces, alimentarea cu energie electrica si apa curenta prin montarea unei centrale eoliene si de panouri solare, stupina, etc. S-a inceput si ridicarea bisericii mari.
La doar cateva zeci de metri de manastire, o placa indica “Spre Izvor”. O carare taiata printre arbusti ajunge in Poiana Crucii, la un izvor.
Dintr-o firida apa iese în jet zgomotos: apa e rece, limpede si buna, o adevarata minune pentru pamantul uscat al Dobrogei. Amenajat in anul 2006, izvorul folosit odinioară de ciobani, a revenit la viata; a fost curatat, zidit, iar locul amenajat pentru odihna si reculegere.
Langa izvor, o cruce ridicata de vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Tomisului Lucian Florea, reaminteste ca Sfantul Ioan Casian este originar de pe aceste meleaguri.

Cazare: manastirea nu dispune de locuri de cazare.
Date de contact: Manastirea Sfantul Ioan Casian, comuna Targusor, judetul Constanta, telefon: +40724 711646
Site: www.ioancasian.ro
E-mail: manastire@ioancasian.ro

Accesul spre aceasta manastire se face auto, astfel:

Pe DN2A (E60) se parcurg dinspre Constanta 25 km sau dinspre Harsova 60 km pana ce se ajunge in localitatea Mihail Kogalniceanu. La intersectia din centru, daca se circula dinspre Constanta se continua inainte (drumul european E60 se continua la stanga), iar daca se circula dinspre Harsova, in aceasta intersectie se vireaza la stanga. Se continua mai departe pe DJ222 11 km pana in comuna Targusor. La intrarea in comuna exista o trecere la nivel cu calea ferata Medgidia – Tulcea. Nu se vireaza la dreapta pe drumul ce se afla inainte de a trece peste calea ferata, ci se trece peste calea ferata si se vireaza imediat la dreapta, pe drumul pietruit. Dupa 4 km se ajunge la Manastirea Sf. Ioan Casian.

In apropiere se pot vizita:

- Rezervatia Naturala Cheile Dobrogei, relief carstic de o spectaculozitate uimitoare, aflata pe portiunea dintre manastire si DJ222, portiune de parcurs pe poteca, sau portiunea din aceasta rezervatie aflata de-a lungul DJ222, portiune ce se poate parcurge auto. Pentru a se ajunge aici, nu se mai vireaza la dreapta spre manastire, ci se continua pe DJ222 pana in centrul comunei Targusor, unde se pastreaza traseul DJ222 virand la dreapta si dupa 4,5 km se ajunge la intrarea in rezervatie.

-  Pestera la Adam si Pestera Liliecilor, neamenajate vizitatorilor. Pentru a ajunge la acestea, se acceseaza acel drum aflat inainte de trecerea peste calea ferata si dupa 3,5 km se ajunge in zona pesterilor. Ele nefiind amenajate, intrarile de-abia se vad. Accesul in aceste pesteri este  recomandat doar celor ce au echipament special. Mai departe acest drum se continua 5 km spre localitatea Gura Dobrogei si de aici inca 4 km spre DN22 (E87) Constanta – Tulcea.

Intre anii 1965-1967, patriarhul Justinian a initiat lucrari de renovare si de extindere a caminului (s-a largit si supraetajat aripa dreapta) iar intre anii 1975-1977 a construit aripa stanga a complexului si partea perpendiculara care uneste cele doua aripi, dand complexului aspectul traditional al manastirilor (mai ales al celor brancovenesti) – de careu inchis.

In data de 15 august 1951 patriarhul Justinian a savarsit slujba de sfintire a noii bisericute din lemn (din secolul al XVII-lea) adusa aici din Transilvania. Hramul initial, al Sfintilor Apostoli Petru si Pavel a fost schimbat cu cel al Adormirii Maicii Domnului.

Construita de catre obstea sateasca din satul Maioresti, judetul Mures, in sec. al XVII-lea, bisericuta a fost mutata in anul 1934 de catre regele Carol al II-lea la Castelul Pelisor de la Sinaia, construindu-le localnicilor, in schimb, o biserica de zid. Avand “o slabiciune” pentru bisericutele de lemn, dupa cum insusi a marturisit, patriarhul Justinian a reusit sa o salveze mutand-o de la Sinaia unde, dupa instaurarea comunismului, ramasese in paragina si restaurand-o la Techirghiol. Planul bisericii este un tip arhaic: dreptunghiular, cu partea de vest poligonala cu trei laturi si absida altarului, decrosata, poligonala cu cinci laturi. Dupa transportarea ei la Techirghiol, restauratorii adauga un pridvor sculptat si un turn de clopote cu foisor. In documentele care s-au pastrat in legatura cu aceasta bisericuta se aminteste ca exista o clopotnita, situata insa separat de corpul bisericii propriu-zise.

Peretii bisericii sunt alcatuiti din barne de stejar de grosime variabila intre 25-30 cm, suprapuse orizontal si imbinate intr-o tehnica specifica lacasurilor de lemn din Transilvania numita „coada de randunica” iar in unele locuri prin cuie de lemn. Aceste barne au un aspect natural, nefiind finisate, pastrandu-se astfel caracteristicile trunchiului de stejar din care au fost taiate. Intregul ansamblu este imprejmuit de un brau median cu aspect de funie impletita, simbol al comuniunii sau o modalitate de delimitare simbolica a spatiului sacru. Intreg edificiul a fost inaltat pe un postament de piatra de Techirghiol, punandu-se astfel si mai bine in valoare frumusetea si armonia acestei bisericute de lemn.

Pictura s-a realizat in mai multe etape de diversi zugravi din zona. Supravietuind interventiilor succesive asupra picturii intreprinse in diferite perioade, s-a pastrat pana in zilele noastre o inscriptie pe usile imparatesti: „Aceste dveri au platit Maer Eremia si cu Bota Gligore pentru iertarea pacatelor sale – 1750”. Cercetatorii in domeniu presupun ca au fost pictate de Andrei de la Sunfalau, un zugrav renumit in zona de unde provine biserica.

Icoanele imparatesti sunt datate in jurul anului 1730. Pe scenele pictate pe pereti nu s-a pastrat nici o inscriptie originala, unele din ele fiind refacute in prima jumatate a sec. al XIX-lea. Ca elemente distinctive pentru bisericile de lemn din Transilvania si aici se intalneste pictat tricolorul ca semn de unitate nationala. Pe de alta parte prigonitorii Mantuitorului sunt infatisati in chipul husarilor, modalitate de exprimare, in viziunea populara, a adversitatii fata de dusmanii poporului, sentimente care isi puteau gasi libera expresie in astfel de lacase sfinte de rezistenta ortodoxa in fata prozelitismului protestant si catolic. O alta imagine larg raspandita in pictura din secolul al XVIII-lea este cea a Sfantului Cristofor cu cap de caine, care in aceasta bisericuta este asociata cu imaginea mortii in chip de schelet cu coasa si care, in Transilvania se intalneste chiar si pe zidurile caselor, taranii avand credinta ca indeosebi acest sfant ii protejeaza de duhurile rele. Se ragaseste, astfel, pe de o parte stilul naiv al taranilor zugravi anonimi iar pe de alta parte rafinamentul unei picturi de factura romanica tarzie. Este una din putinele biserici de lemn care si-a pastrat integral pictura si care poarta duhul taranului roman transilvanean pe meleagurile dobrogene.

In incinta manastirii se afla si o cladire destinata clerului superior, construita in anul 1953 si unde a avut loc cel de-al IV-lea „Dialog ecumenic interconfesional” in 1985. In acelasi perimetru se afla si fantana cu statuia Sf. Pantelimon, sculptata in bronz de renumitul sculptor roman Ion Jalea si adusa de patriarhul Justinian de la spitalul „Sf. Pantelimon” din Bucuresti.

Avand in vedere ca obstea monahala s-a marit considerabil, in anul 1995 schitul ”Sf. Maria” se transforma in manastire cu statut juridic, avand hramul ”Adormirea Maicii Domnului”. La ora actuala, manastirea are 43 de vietuitoare care imbina rugaciunea cu diverse activitati gospodaresti si artistice. Astfel s-a infiintat aici un atelier unde maicile executa icoane bizantine in tehnica tempera, goblenuri, oua incondeiate, metanii, semne de carte etc.

Pe timp de vara, manastirea asigura cazare (aproximativ 200 locuri) si masa credinciosilor si celor ce doresc sa-si petreaca aici concediul oferind si posibilitatea de a urma un tratament balnear, cu aparatura moderna si asistenta de specialitate.

In aceasta manastire vietuieste unul dintre cei mai mari duhovnici ai Romaniei, parintele arhimandrit Arsenie Papacioc.

Contact: Manastirea „Sf. Maria”, Str. Ovidiu nr. 5, oras Techirghiol, judetul Constanta, cod 906100

Telefon: +40241 735614, +40241 735449

Site: www.sfanta-maria.ro

Mail: info@sfanta-maria.ro

Accesul spre aceasta manastire este auto: din Constanta se merge spre sud pe DN39 (E87) 11 km pana in Agigea, unde se vireaza la dreapta pe DN38 (E675) spre Techirghiol (4,5 km), sau pana in Eforie Nord 15 km, unde se vireaza la dreapta spre Techirghiol (2,5 km) pe DC24, asfaltat. Manastirea se afla in mijlocul orasului.

Venind la propovaduire in Scythia Minor, Dobrogea de azi, Sfantul Andrei si-a ales pentru rugaciune si reculegere unele locuri retrase in paduri sau grotele unor stanci. Un astfel de loc este si pestera ce-i poarta numele. Conform scrierilor teologice si istorice, Sfantul Apostol Andrei a ajuns pe pamantul dobrogean in jurul anului 60 d. Hristos si s-a oprit cu ucenicii sai intr-o pestera aflata la marginea unei paduri, langa localitatea Ion Corvin.

La vest de pestera, la aproximativ 150 de metri, se afla noua izvoare. Traditia spune ca Sfantul Andrei boteza in paraul format din apele acestor izvoare. Acest loc de rugaciune şi de vietuire duhovniceasca, folosit de Sfantul Apostol Andrei si de ucenicii sai, a devenit, cu timpul o adevarata vatra monahala cunoscuta bine in zona. Padurea ce adapostea aceasta sihastrie s-a numit in popor „sfanta”, iar valea din imprejurimi purta numele de „Valea Calugarilor”. In primavara anului 1943, pestera si cele noua izvoare au fost redescoperite de preotul Constantin Lembrav, impreuna cu Jean Dinu, teolog si jurist.

In acelasi an au inceput lucrarile de amenajare a pesterii si a incintei. La intrarea in pestera s-a ridicat o fatada din zid de piatra tencuita in exterior, iar in fata pesterii s-a amenajat un platou pentru slujbe. In pestera se afla icoana Sfantului Andrei, cel cunoscut drept apostolul care a crestinat tinuturile de la nord de Dunare. La 30 iulie 1944, Episcopul Chesarie Paunescu a sfintit locul, redandu-l cultului, redevenind loc de inchinare si de rugaciune, asa cum a fost în decursul vremurilor. Greutatile razboiului au dus insa, incetul cu incetul, la uitarea pesterii si la intrarea ei in ruina.

In anul 1948 a avut loc desfiintarea fortata a Episcopiei de Constanta si transferarea Episcopului Chesarie si a administratiei eparhiale la Galati. In anul 1950, cand s-a incheiat acest proces de transfer, pestera ramasese doar o simpla grota, fiind vaduvita de toate obiectele de cult. O data cu instalarea regimului comunist, ea a ajuns sa fie profanata, fiind folosita ca staul de oi. Maracinii şi arbustii aproape ca au inchis intrarea in pestera.

Abia in cursul anilor 1986-1989, prin grija Prea Sfintitului Lucian, pe atunci vicar episcopal la Galati, au fost curatate intrarea in pestera si interiorul. Turla de piatra a fost inaltata pana la un metru deasupra pamantului, ca sa nu intre in pestera apa ce se scurgea de pe deal.

Dupa decembrie 1989, situatia s-a schimbat radical. In vara anului 1990, doi vietuitori de la Manastirea Sihastria, ieromonahul Victor Ghindaoanu si monahul Nicodim Dinca, acesta fiind din partea locului, din satul Zorile, au sosit în Dobrogea cu gandul de a reface vechea vatra monahala. Cu binecuvantarea ierarhului, s-a trecut la ridicarea unui nou asezamant.

S-au ridicat chilii, un paraclis, iar la 17 octombrie 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari. Tot acum s-a turnat fundatia noului paraclis. Dupa trecerea la cele vesnice a parintelui Nicodim, lucrarile au fost continuate prin stradania parintelui Sava Ganea, care a finalizat constructia paraclisului. S-a construit chiar şi un cuptor de paine. In anul 2001 se definitiveaza lucrarile bisericii mari, iar pictura interioara se termina in 2006.

Manastirea are un izvor, considerat tamaduitor, si o fantana ce poarta numele poetului Mihai Eminescu.

In prezent manastirea are o obste constituita din 18 vietuitori, organizati in viata de obste.

Manastirea nu dispune de locuri de cazare.

Date de contact: Manastirea Sfantul Apostol Andrei, comuna Ion Corvin, sat Brebeni, cod 907151, telefon +40241 856485

Site: nu are.

E-mail: nu are.

Accesul auto spre manastire se face astfel:

- pe DN3 de la Calarasi spre sud – est, se parcurg 11 km pana la trecerea cu bacul (feribotul) din dreptul localitatii Silistra din Bulgaria. Se trece cu bacul, continuandu-se pe DN3. Dupa 48 km se ajunge in localitatea Negureni. De aici se mai parcurg 5 km pana se ajunge la intersectia spre dreapta catre Manastirea Sf. Andrei si satele Brebeni si Raristea. Se vireaza la dreapta in aceasta intersectie. Se parcurg aproximativ 500 metri, dupa care se vireaza la stanga. Se parcurg alti 500 metri, dupa care se continua catre stanga si dupa 3 km se ajunge la manastire, drumul terminandu-se aici.

- pe DN3 de la Constanta spre vest se urmeaza indicatoarele care arata directia Calarasi. Se parcurg 18 km pana in localitatea Basarabi, unde se vireaza la stanga pe DN3 in directia Calarasi. Se parcurg 59 de km, urmand mereu, la fiecare dintre numeroasele intersectii, DN3 si directia Calarasi. Dupa ce se trece de comuna Ion Corvin, la 2 km se se ajunge la intersectia spre stanga catre Manastirea Sf. Andrei si satele Brebeni si Raristea. Se vireaza la stanga in aceasta intersectie. Se parcurg aproximativ 500 metri, dupa care se vireaza la stanga. Se parcurg alti 500 metri, dupa care se continua catre stanga si dupa 3 km se ajunge la manastire, drumul terminandu-se aici.

Venind dinspre Constanta se mai pot vizita: bisericutele rupestre de la Basarabi, Monumentul Tropaeum Traiani din localitatea Adamclisi, iar pe traseul dinspre Calarasi se mai poate vizita Manastirea Dervent.

In vremea lui Diocletian (284-306), in Dobrogea (Scythia Minor de atunci) au fost martirizati mai multi crestini, mentionandu-se in actele martirice locul martiriului. Astfel avem pe: Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Zozim. La Silistra avem mentionati urmatorii martiri: Maximus, Quintilianus, Dada, Iulius, Secondo, Donata…

In aceasta perioada, pe locul unde se afla biserica manastirii au fost martirizati 4 crestini al caror nume nu ne este cunoscut, poate chiar unii dintre cei mentionati mai sus. O legenda straveche spune ca pe acele locuri dobrogene fusesera martirizati patru ucenici ai Apostolului Andrei: un calugar si trei fecioare neprihanite. Pe locul unde au fost martirizati s-au gasit mai tarziu 4 cruci de piatra, care s-au dovedit a fi tamaduitoare de neputinte trupesti si sufletesti, astfel ele fiind denumite „Cruci de Leac”.

La aproximativ 300 m de biserica se afla un izvor tamaduitor, dupa traditie al Sfantului Apostol Andrei, care a infipt toiagul in acel loc si a izvorat apa si cu ea a si botezat.

In sec. al X-lea d. Hristos a existat aici o manastire si cateva schituri in imprejurimi care au fost pustiite de pecenegi in anul 1033. Dupa razboiul de la Campia Mierlei (1386), aceste locuri devin propietatea pasei de la Silistra, iar acesta respecta si pazeste Crucile de leac ca pe o binecuvantare de la Dumnezeu adusa pamantului sau. Aceasta traditie se respecta in familia sa pana la razboiul de independenta a Romaniei (1877), cand unul din descendentii acestui pasa distruge 2 cruci, iar pe celelalte 2 le deterioreaza. Dupa razboi, are loc descoperirea crucilor de catre un cioban surdo-mut, care adormind langa ele s-a trezit vindecat.

In anul 1923, Prea Sfintitul Ilarie al Tomisului infiinteaza manastirea pe terenul donat de familiile Andreevici si Paraschiva Gheorghiu, existand pana in anul1936, o obste foarte mica. In anul 1934, paraclisul care adapostea Sfintele Cruci a ars pana la temelie, si prin minune, icoanele raman neatinse. La 5 iulie 1936, Inalt Prea Sfintitul Gherontie al Tomisului, pune piatra de temelie a actualei biserici. La data de 13 sept. 1942, a fost sfintita, data la care cuviosul parinte Elefterie Mihai a fost ridicat la rangul de protosinghel si hirotesit straret. Biserica a fost sfintita cu hramul „Sf. Cuvioasa Parascheva”, paraclisul cu hramul „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, iar absida din stanga care adaposteste Crucea de leac, cu hramul „Inaltarea Sfintei Cruci”.

Cel mai cunoscut in popor ramane insa hramul „Izvorul Tamaduirii”.

In anul 1959, prin decretul 410, manastirea a fost inchisa timp de 10 ani. Din anul 1970 a functionat ca biserica de mir a satului Galita, iar cladirile au apartinut I.A.S. Ostrov, pana in anul 1990. Pe data de 2 februarie 1990, preotul Elefterie Mihai primeste binecuvantarea de redeschidere a manastirii. In acelasi an la data de 12 mai, in varsta de 90 de ani,  acest mare „daruitor” se muta la Domnul, fiind inmormantat in partea dreapta a Sfantului Altar.

Dupa moartea staretului Elefterie, mare parte din calugari s-au raspandit pe la alte manastiri, aici ramanand abia vreo doi. Actualul staret, pr. Andrei Tudor, a gasit in 1991 doar 5 calugari. Acesta a reusit in doi ani sa adune o comunitate de 24 de vietuitori.

Astazi, crestinii vin in pelerinaj la Manastirea Dervent si se roaga la icoana Maicii Domnului facatoare de minuni. Apoi, se mai roaga la Sfintele Cruci. Una dintre ele se afla afara, si se pare ca dateaza din secolul XVII. Se spune ca aici se vindeca animalele bolnave. Daca sunt legate la cruce, dupa o noapte devin sanatoase. Oamenii sunt asezati in interiorul paraclisului, se inchina Sfintei Cruci, le sunt citite rugaciuni, sunt unsi cu untdelemn din candele si apoi trebuie sa doarma langa cruce, iar majoritatea se tamaduiesc.

Manastirea dispune de 50 de locuri de cazare, in camere cu 10 paturi si baie la comun. Este nevoie de anunt prealabil pentru a exista siguranta gasirii libere a locurilor de cazare. Telefon cazare: +40758 085822

Date de contact: Manastirea Dervent, comuna Ostrov, sat Galita, judetul Constanta, cod 907224, telefon +40241 857707

Site: www.dervent.ro

E-mail: manastirea_dervent2003@yahoo.com

Accesul auto spre manastire se face astfel:

- pe DN3 de la Calarasi spre sud – est, se parcurg 11 km pana la trecerea cu bacul (feribotul) din dreptul localitatii Silistra din Bulgaria. Se trece cu bacul, continuandu-se pe DN3. Dupa 8 km urmeaza comuna Ostrov, apoi dupa 10 km de la Ostrov se ajunge la Manastirea Dervent, pe partea stanga a drumului.

- pe DN3 de la Constanta spre vest se urmeaza indicatoarele care arata directia Calarasi. Se parcurg 18 km pana in localitatea Basarabi, unde se vireaza la stanga pe DN3 in directia Calarasi. Se parcurg 86 de km, urmand mereu, la fiecare dintre numeroasele intersectii, DN3 si directia Calarasi. Dupa ce se trece de comuna Lipnita, la 7 km se afla Manastirea Dervent, pe partea dreapta a drumului.

Venind dinspre Constanta se mai pot vizita: bisericutele rupestre de la Basarabi, Monumentul Tropaeum Traiani din localitatea Adamclisi si Manastirea Pestera Sfantului Andrei de langa localitatea Ion Corvin.

Împărtăşeşte / Salvează]]> http://www.pelerinvirtual.ro/manastirea-dervent/feed/ 0 http://www.pelerinvirtual.ro/manastirea-saon/ http://www.pelerinvirtual.ro/manastirea-saon/#comments Tue, 06 Oct 2009 14:08:46 +0000 Daniel http://www.pelerinvirtual.ro/?p=44 Este o ctitorie calugareasca datand din anul 1846. La inceput a fost un mic schit, infiintat de monahii de la Manastirea Celic-Dere, al carei metoc era, iar cu incepere din 1881 a devenit manastire de sine statatoare. Dupa revenirea Dobrogei la patria mama, Saonul impreuna cu toate bisericile si manastirile acestor locuri au trecut sub jurisdictia Episcopiei Dunarii de Jos, din Galati. Pentru o mai buna randuiala in viata manastirilor, Episcopul Iosif Gheorghian a stramutat la Saon si pe ceilalti calugari care se mai aflau la schitul Celicul de Jos. O data cu acesta, Schitul Saon s-a separat cu totul de Manastirea Celic-Dere, devenind de sine statator. In acelasi an, monahii de la Saon au construit din chirpici si lemn actuala biserica veche cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”, care exista si astazi, precum si doua corpuri de chilii.

In timpul staretului Filimon (1889 – 1905), schitul a fost distrus de un incendiu, doar biserica ramanand neatinsa de flacari. In anul 1909, Episcopul Nifon Niculescu trece temporar schitul sub administrarea Manastirii Cocos. La 1 septembrie 1909, Episcopul Nifon pune temelia bisericii noi cu hramul “Acoperamantul Maicii Domnului” zidita din caramida si piatra, cu trei turle.

In 1916 Saonul redevine de sine statator, iar in 1930 se transforma in manastire de maici. Primul razboi mondial si cutremurul din 1940, cand turlele s-au prabusit, au intrerupt lucrarile de constructie. Dupa anul 1956, in timpul Prea Sfintitului Episcop Chesarie Paunescu s-au reconstruit turlele si a fost executata pictura bisericeasca. In anul 1959 a fost savarşita slujba de sfintire, lacasul fiind redat cultului. In acelasi an, manastirea este desfiintata de regimul comunist, bunurile fiind trecute sub administratia Episcopiei Dunarii de Jos Galati, pentru ca in 1972 sa se infiinteze ca metoc al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos Galati.

In anul 1990 prin purtarea de grija a Inalt Prea Sfintitului Arhiepiscop Lucian Florea, Arhiepiscop al Tomisului Constanta, a redevenit manastire de sine statatoare.

Biserica veche cu hramul „Intrarea in Biserica a Maicii Domnului”

Biserica veche, de forma dreptunghiulara, este foarte spatioasa, cu sfantul altar luminat de doua ferestre mari, construite la rasarit, in dreapta si in stanga peretelui, si de o alta, situata pe partea opusa.

Catapeteasma, frumos sculptata, este construita dupa 1900, usile purtand inscriptiile donatorilor din 1904-1905, iar pictura catapetesmei pe cea a lui Nicolae Durata. Plafonul bisericii este din lemn in forma ovala, sustinut lateral de cate trei stalpi din lemn pe fiecare parte.

Naosul si pronaosul sunt luminate de cate doua ferestre pe fiecare parte, duble, cu grilaje metalice intre ele. Pridvorul este inchis, cu geam deasupra usii de la intrare. Usile, atat cea de la intrarea in pridvor, cat si cea de la intrarea in pronaos, sunt in doua canaturi, din lemn masiv.

Biserica, avand acoperisul din tabla, luminata de cele patru ferestre mari, are o turla mare pe naos, din lemn, in forma octogonala, care este zugravita, in interior, cu stele.

Biserica mare cu hramul „ Acoperamantul Maicii Domnului”

In biserica mare, sunt adapostite particele din moastele Sfintilor Vichente, Maxim Grecul, Inochentie mitropolitul, Epictet preotul si Astion monahul, racla cu acestea fiind tot timpul expusa inchinarii pelerinilor. In interior, poate fi admirata pictura de pe bolta sfantului altar, de pe bolta mare si din pronaos, executata de parintele Sofian. Din pacate, dupa anul 1957, marele duhovnic si talentatul pictor de biserici, ajuns mai tarziu staret la Manastirea Antim din Bucuresti, nu a reusit sa finalizeze impodobirea bisericii mari, fiind arestat, impreuna cu ceilalti membri ai “Rugului aprins”.

De asemenea, pelerinul poate admira aici bucati din vesmintele care au apartinut Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Cuvioasei Parascheva si Sfantului Grigorie Decapolitul. In vitrina special amenajata pentru adapostirea acestora se afla si o bucatica din lemnul Sfintei Cruci.

Paraclisul

Pictura murala a paraclisului a fost realizata de fosta stareta Maria Odudencu impreuna cu maica Salomeea, catapeteasma fiind executata de C. Kipirlin în 1957. Picturile murale ii redau pe Sf. Efrem Sirul, Sf. Spiridon, Sf. Grigore Decapolitul, Sf. Stefan, Sf. Gheorghe, Sf. Prooroc Daniil, Sf. Trifon, Sf. Maria Egipteanca, Sf. Zosima, Sf. Varvara, Sf. Paraschiva, Sf. Nicolae. La intrare in Paraclis te intampina scena urcarii la cer a Sf. Prooroc Ilie şi Sf. Prooroc Ilie hranit de corb.

In ultimii ani Manastirea Saon si-a schimbat mult aspectul fiind impodobita  cu multe alte cladiri. In prezent obstea manastirii numara 33 de vietuitoare, organizate in viata de obste.

Locuri de cazare pentru pelerini nu sunt, insa cei interesati se pot caza in municipiul Tulcea, unde sunt puse la dispozitia turistilor 4 hoteluri.

Date de contact: Manastirea Saon, comuna Niculitel, judetul Tulcea, cod 827165, telefon: +40744 373989

Site: www.manastirea-saon.ro

E-mail: maica_adriana@manastirea-saon.ro , maica_teodora@manastirea-saon.ro

Accesul spre manastire se face rutier:

Din directia Tulcea

Pe DN 22 (E87) se merge din Tulcea spre vest – Mineri (5 km) – Somova (10 km).  Dupa 9 km de la Somova, se ajunge la intersectia la stanga cu DJ229A spre Telita, unde se continua inainte inca 2 km, pana se ajunge la intersectia la dreapta cu drumul pietruit ce duce pana la manastire. Se vireaza la dreapta pe acest drum, continuand 3,5 km si se ajunge la Manastirea Saon.

Din directia Braila

Dupa ce se trece Dunarea cu bacul (feribotul), se parcurg 12 km pana in orasul Macin. In centrul acestui oras se vireaza la stanga, continuand traseul DN22 (E87). Urmeaza localitatile: Jijila, Garvan (aici se continua inainte in intersectia cu DN22E spre Galati), Vacareni, Luncavita, Rachelu, Revarsarea, orasul Isaccea (38 km), intersectia cu DJ229 spre Niculitel (aici se continua inainte). Dupa 5 km de la aceasta intersectie se vireaza la stanga pe drumul pietruit ce duce pana la manastire, continuand 3,5 km si se ajunge la Manastirea Saon.

Din directia Galati

Dupa ce se trece Dunarea cu bacul (feribotul), se parcurg 13 km pana in localitatea Garvan. Aici se vireaza la stanga pe DN22 (E87). Dupa 26 km se ajunge in orasul Isaccea. Urmeaza intersectia cu DJ229 spre Niculitel (aici se continua inainte). Dupa 5 km de la aceasta intersectie se vireaza la stanga pe drumul pietruit ce duce pana la manastire, continuand 3,5 km si se ajunge la Manastirea Saon.

Se mai pot vizita:

- venind dinspre Tulcea: Manastirea Celic-Dere; in municipiul Tulcea se pot vizita: Muzeul Deltei Dunarii (Strada 14 noiembrie nr. 1), Muzeul de Arta (Strada Alexandru Sahia nr. 2, telefon: +40240 514330; +40240 512982), Muzeul de Istorie (Strada Gloriei, telefon: +40240 513626), Muzeul de Etnografie si Folclor (Strada 9 Mai nr. 4, telefon: +40240 516204),  Monumentul eroilor.

- venind dinspre Braila: Cetatea Noviodunum aflata la 2 km de orasul Isaccea; Manastirea Cocos; cripta martirica a Sfintilor Patru Mucenici de la Niculitel Zotic, Atal, Camasie si Filip din comuna Niculitel, biserica Sf. Atanasie cel Mare din comuna Niculitel.

- venind dinspre Galati: Manastirea Dinogetia si Cetatea Dinogetia aflate pe drumul dintre localitatile I. C. Bratianu si Garvan; Cetatea Noviodunum aflata la 2 km de orasul Isaccea; Manastirea Cocos; cripta martirica a Sfintilor Patru Mucenici de la Niculitel Zotic, Atal, Camasie si Filip din comuna Niculitel, biserica Sf. Atanasie cel Mare din comuna Niculitel.

Manastirea este condusa de o obste de calugari, avand drept hramuri Pogorarea Sfantului Duh (biserica mare) si Sfantul Ierarh Nicolae (paraclisul). In prezent obstea manastirii este constituita din 22 de vietuitori.

Prima atestare documentara a unui asezamant religios in acest loc este din anul 1679, cand aflam despre existenta unui schit de sihastri, pradat de invaziile vremii.

In anul 1833, trei calugari romani, Visarion, Gherontie si Isaia, veniti de la Manastirea Neamt, trecatori pe la Sf. Munte Athos, doritori sa intemeieze o manastire pe pamantul romanesc dintre Dunare si Mare, (aflat pe atunci sub stapanire otomana), ajung sa cumpere o bucata de pamant langa dealul Cocosului de la o musulmanca si construiesc cu incuviintarea organelor locale musulmane, un asezamant de rugaciune din nuiele lipit cu pamant si adaposturi. Legenda spune ca poposind in Dobrogea cei trei monahi au avut intr-o noapte acelasi vis: un cocos le-a poruncit sa ridice o manastire pe locul unde dormeau. Considerand ca este o vestire Dumnezeiasca (cocosul i s-a aratat si Apostolului Petru in vis), au renuntat sa se intoarca acasa, pornind degraba la inaltarea casei lui Dumnezeu.

Arhiepiscopul Tulcei, ierarhul grec Panaret, il ridica la rangul de arhimandrit pe monahul Visarion, numindu-l staret al Manastirii Cocos ce avea sa devina centrul spiritual al romanilor din Dobrogea. Astfel functioneaza pana in anul 1841, cand intra in evidenta legala a Imperiului Otoman, recunoscuti fiind, Visarion, Gherontie si Isaia ctitori a ceea ce avea sa devina Manastirea Cocos, centrul spiritual al romanilor din Dobrogea.
La 1 septembrie 1911 se pune temelia noii biserici, ale carei ziduri nu sunt afectate de cutremurul din 28 mai 1912. Lucrata de pietrari italieni dupa planurile arhitectului bucurestean Toma Dobrescu, este terminata in 1913.

Cutremurul din 1940 a avariat puternic biserica. Incendiul din 27 iulie 1946 a ars clopotnita, topind si clopotele. Lucrarile de restaurare au inceput in 1954 si s-au terminat in 1956, in timpul pastoririi episcopului Chesarie Paunescu, fiind staret protosinghelul Damaschin Duros. Au fost restaurate si chiliile din vest. Sunt instalate in clopotnita doua noi clopote de 500 kg si 375 kg.

In anul 1971, pe teritoriul comunei Niculitel, in apropierea manastirii, sapaturile arheologice au adus la lumina o cripta care adapostea moastele a patru sfinti mucenici, primele descoperite pe teritoriul tarii noastre. Acestia sunt crestini martiri din secolele III-IV. Inscriptiile in limba greaca din interiorul criptei atesta astazi moastele a patru martiri pentru Hristos: Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos. La doi ani de la descoperirea lor, Sinodul Bisericii Ortodoxe a decis ca moastele celor patru sa fie depuse in patru racle, la Manastirea Cocos din apropiere. Praznuirea acestor martiri se face in fiecare an la data de 4 iunie.

Manastirea are un muzeu cu icoane vechi si obiecte de arta religioasa adunate din parohiile judetului Tulcea. Muzeul adaposteste si o colectie de carte veche, religioasa, in special romaneasca.

Zi de zi zeci de pelerini vin si se inchina la Manastirea Cocos, sarutand racla Sfintilor Patru Mucenici, spre a gasi pacea si linistea sufletului.

Accesul spre manastire se face rutier:

Din directia Tulcea
Pe DN 22 (E87) se merge din Tulcea spre vest – Mineri (5 km) – Somova (10 km). Dupa 16 km de la Somova, se ajunge la intersectia la stanga cu DJ229 spre Niculitel. Se vireaza la stanga in aceasta intersectie, continuand 3 km pana in centrul comunei Niculitel, unde se vireaza la dreapta, continuand 7 km pe drumul care se termina la manastire.

Din directia Braila
Dupa ce se trece Dunarea cu bacul (feribotul), se parcurg 12 km pana in orasul Macin. In centrul acestui oras se vireaza la stanga, continuand traseul DN22 (E87). Urmeaza localitatile: Jijila, Garvan (aici se continua inainte in intersectia cu DN22E spre Galati), Vacareni, Luncavita, Rachelu, Revarsarea, orasul Isaccea (38 km). Dupa 4 km de la Isaccea se ajunge la o intersectie spre dreapta cu un drum pietruit. In continuare exista doua variante: o scurtatura pe drumul pietruit (care este bine intretinut deoarece este folosit de masinile unei cariere de piatra) si continuarea pe DN22 (E87) inca 4 km pana la intersectia cu DJ229 spre Niculitel.

Daca se alege drumul pietruit, se vireaza la dreapta pe el mergand 3,5 km, apoi cand se ajunge la drum asfaltat, se vireaza din nou la dreapta, continuand 4 km pe drumul care se termina la manastire. Daca se alege drumul asfaltat dar ocolitor, se continua pe DN22 (E87) inca 4 km pana la intersectia cu DJ229 spre Niculitel. Se vireaza la dreapta continuand 3 km pana in centrul comunei Niculitel, unde se vireaza la dreapta, continuand 7 km pe drumul care se termina la manastire.

Din directia Galati
Dupa ce se trece Dunarea cu bacul (feribotul), se parcurg 13 km pana in localitatea Garvan. Aici se vireaza la stanga pe DN22 (E87). Dupa 26 km se ajunge in orasul Isaccea. Dupa 4 km de la Isaccea se ajunge la o intersectie spre dreapta cu un drum pietruit. In continuare exista doua variante: o scurtatura pe drumul pietruit (care este bine intretinut deoarece este folosit de masinile unei cariere de piatra) si continuarea pe DN22 (E87) inca 4 km pana la intersectia cu DJ229 spre Niculitel.

Daca se alege drumul pietruit, se vireaza la dreapta pe el mergand 3,5 km, apoi cand se ajunge la drum asfaltat, se vireaza din nou la dreapta, continuand 4 km pe drumul care se termina la manastire. Daca se alege drumul asfaltat dar ocolitor, se continua pe DN22 (E87) inca 4 km pana la intersectia cu DJ229 spre Niculitel. Se vireaza la dreapta continuand 3 km pana in centrul comunei Niculitel, unde se vireaza la dreapta, continuand 7 km pe drumul care se termina la manastire.

Manastirea pune la dispozitia pelerinilor 90 de locuri de cazare.

Se mai pot vizita in comuna Niculitel:
-cripta – martyrion, descoperita in anul 1971, cand suvoaiele de apa din urma unei ploi, au dezvelit, pe o ulita din comuna Niculitel, veche asezare romana dependenta de cetatea Noviodunum – Isaccea, cupola unei cripte – martyrion, de piatra si caramida din epoca romana, ce adapostea moastele a patru martiri intru Hristos – Zoticos, Attalos, Kamasis si Philippos, cel mai probabil apartinand anilor 303 – 304 (marea persecutie a lui Diocletian).
- Biserica Sfantul Atanasie, este datata din a 2-a jumatate a secolului al XIII-lea. Un monument istoric si de arhitectura religioasa, unul dintre cele mai vechi lacasuri de cult de la noi din tara. Biserica prezinta turla hexagonala, fatade decorate cu fride pe toata inaltimea, iar la interior mai pastreaza inca fragmente din pictura originala. In prezent este in proces de restaurare.