Manastirea Sf. Ioan Casian

Francezii il considera pe Ioan Casian primul lor sfant si primul calugar din Galia romana. Se roaga la racla lui si ii rostesc numele cu adanca emotie. Noi, romanii stim ca este cel care a pus bazele monahismului apusean, ca e de neam daco-roman, ca locul nasterii si copilariei sale se afla nu departe de pestera si de satul care ii poarta numele: Casieni. Dealul Casienilor e centrul unor situri arheologice in parte necercetate, un ansamblu de grote si adaposturi uitate, lasate de izbeliste. Cu totul uimitoare este indaratnicia cu care franturi de nume si de intamplari s-au mai pastrat inca in legendele si povestirile oamenilor. Spre Cheile Dobrogei se afla Pestera Liliecilor sau Grota Sihastrului. Pe undeva, pe aproape, se zice ca s-ar afla o pestera in care romanii au zidit de vii pe dacii rasculati dintr-un sat apropiat, deopotriva cu femeile si copiii lor. Cateodata, la vreme de furtuna, se aude tanguirea lor. Multi ciobani au auzit plansul, dar nu stiu de unde vine.

In 1912, invatatul arheolog Vasile Parvan a descoperit in padurea satului Seremet de pe valea raului Casimcea (numit azi Casian), doua inscriptii care pomeneau de hotarele Cassienilor. Stanca Sfantului si inscrisul de pe ea infatiseaza ochilor urmatoarele cuvinte: “Oroi Casianoun Kai Spilouha”, adica: “Hotarele Casienilor si Pesteruca”. Pentru taranii din Cheia, Targusor sau Casieni, sfantul e inca viu si grabnic ajutator, e duhovnicul de taina si rugatorul lor. Sunt multe lucruri tainice in tinutul Casienilor, dar nimic nu se compara cu lucrarea si forta sfantului. Aici vin multi pelerini si credinciosi, care urca din greu dealul pana la pestera sfantului.
Ascunsa privirii, printre formele carstice ale Dealului Casian, pestera se deschide intr-un perete stancos, deasupra vaii Casimcea. O poteca ingusta, cu trepte sapate in calcar, amenajata recent, ajunge sub gura pesterii.
Grota este spatioasa, lipsita de forme carstice specifice, dar si de obisnuita umezeala. Spatiul central se continua prin firide laterale si galerii inguste si lungi, iar prin stanga se ajunge la o incapere nu prea mare, cunoscuta printre localnici, de veacuri, sub numele de Chilia Sfantului.

Vechii calugarii au folosit grota ca locuinta şi spatiu de slujire liturgica, interiorul pesterii asemanandu-se foarte mult cu interiorul unei biserici. In grota, incizate in peretele calcaros, se mai disting semne de cruci, urme de inscriptii, litere chirilice razlete şi cuvantul “aghios” = sfant (limba greaca).
Despre Sfantul Ioan Casian stim ca era de neam scit – daco-roman – nascut in provincia romana Scitia Mica, la Marea Neagra, unde locuiau mai ales daco-romanii. Invatatul calugar purta numele locului natal.
Nascut pe la anul 360, intr-o familie de oameni de frunte, a primit o educatie aleasa intr-una din renumitele cetati grecesti de pe tarmul apusean al Pontului Euxin, poate a Tomisului. El cunostea bine cultura greaca si latina. Se pare ca a intrat de tanar intr-o asezare monahala din regiune, unde a dobandit si o pregatire teologica. De pe platoul Casienilor cuprinzi toata pustia Scitiei Minor. Dealul si padurea de stejari pitici ii poarta numele, ca si valea dimpreuna cu stancile ce o strajuiesc. Totul apartine neamului Casienilor: locurile de pasune, iarba si potecile, satul de peste raul Casimcea, din care acum nu a mai ramas decat un palc de trei case – un sat candva de tarani nobili.
Infiinţat in anul 2003, asezamantul reactiveaza stravechea vatra monahala din “hotarele Casienilor si Pesterii” in care au trait trei sfinti dobrogeni: Ioan Casian, Gherman Romanul si Teotim I.

S-au construit patru corpuri de chilii, cu trapeza si sala de intruniri si conferinte; s-a inaltat clopotnita. Alte realizari sunt: drumul de acces, alimentarea cu energie electrica si apa curenta prin montarea unei centrale eoliene si de panouri solare, stupina, etc. S-a inceput si ridicarea bisericii mari.
La doar cateva zeci de metri de manastire, o placa indica “Spre Izvor”. O carare taiata printre arbusti ajunge in Poiana Crucii, la un izvor.
Dintr-o firida apa iese în jet zgomotos: apa e rece, limpede si buna, o adevarata minune pentru pamantul uscat al Dobrogei. Amenajat in anul 2006, izvorul folosit odinioară de ciobani, a revenit la viata; a fost curatat, zidit, iar locul amenajat pentru odihna si reculegere.
Langa izvor, o cruce ridicata de vrednicul de pomenire Arhiepiscop al Tomisului Lucian Florea, reaminteste ca Sfantul Ioan Casian este originar de pe aceste meleaguri.

Cazare: manastirea nu dispune de locuri de cazare.
Date de contact: Manastirea Sfantul Ioan Casian, comuna Targusor, judetul Constanta, telefon: +40724 711646
Site: www.ioancasian.ro
E-mail: manastire@ioancasian.ro

Accesul spre aceasta manastire se face auto, astfel:

Pe DN2A (E60) se parcurg dinspre Constanta 25 km sau dinspre Harsova 60 km pana ce se ajunge in localitatea Mihail Kogalniceanu. La intersectia din centru, daca se circula dinspre Constanta se continua inainte (drumul european E60 se continua la stanga), iar daca se circula dinspre Harsova, in aceasta intersectie se vireaza la stanga. Se continua mai departe pe DJ222 11 km pana in comuna Targusor. La intrarea in comuna exista o trecere la nivel cu calea ferata Medgidia – Tulcea. Nu se vireaza la dreapta pe drumul ce se afla inainte de a trece peste calea ferata, ci se trece peste calea ferata si se vireaza imediat la dreapta, pe drumul pietruit. Dupa 4 km se ajunge la Manastirea Sf. Ioan Casian.

In apropiere se pot vizita:

- Rezervatia Naturala Cheile Dobrogei, relief carstic de o spectaculozitate uimitoare, aflata pe portiunea dintre manastire si DJ222, portiune de parcurs pe poteca, sau portiunea din aceasta rezervatie aflata de-a lungul DJ222, portiune ce se poate parcurge auto. Pentru a se ajunge aici, nu se mai vireaza la dreapta spre manastire, ci se continua pe DJ222 pana in centrul comunei Targusor, unde se pastreaza traseul DJ222 virand la dreapta si dupa 4,5 km se ajunge la intrarea in rezervatie.

-  Pestera la Adam si Pestera Liliecilor, neamenajate vizitatorilor. Pentru a ajunge la acestea, se acceseaza acel drum aflat inainte de trecerea peste calea ferata si dupa 3,5 km se ajunge in zona pesterilor. Ele nefiind amenajate, intrarile de-abia se vad. Accesul in aceste pesteri este  recomandat doar celor ce au echipament special. Mai departe acest drum se continua 5 km spre localitatea Gura Dobrogei si de aici inca 4 km spre DN22 (E87) Constanta – Tulcea.

Comentarii

1. Gabriela Mihaela spune:

   martie 6, 2010 la 6:54 pm

   Buna,
   Spre bucuria sufletului meu,am avut ocazia anul acesta sa ajung si eu pe meleagurile acestei neuitate Dobroge.Ca sa fie bucuria la inalta traire,si patrunsa in adancul inimii mele ,am ajuns la manastire chiar de hram,impreuna cu un grup de pelerini din Bucuresti.O atmosfera calda, si fara de cuvinte,s-a asternut in e-ul,care nu se mai intalnise cu un sentiment atat de linistitor si luminat.Aici mi-am dat seama ce inseamna sa traiesti doar si pentru Dumnezeu…;bunatatea, slujirea neincetata a calugarilor,dragostea lor fata de mireni ,mi-au deschis ochii trupului si ai sufletului;sentiment ce mi-a dat de meditat la cat de pacatoasa pot sa fiu.Dumnezeu sa ma ajute sa merg si la anul viitor.Amin